Leviticul 6

Instrucțiunile din Leviticul 6:8-7:38 suplimentează informațiile din capitolele anterioare privind jertfele. Focul sfânt care consuma jertfele, aprins chiar de Dumnezeu (9:24), trebuia să ardă continuu la centrul de închinare al israeliților. Scântei ale focului aprins de om ar fi reprezentat greșit jertfa Mântuitorului. Ca să ne salveze de focul divin al ”morții a doua”(Apocalipsa 20), Domnul Hristos a fost consumat în locul nostru suferind separarea de Tatăl Său (Matei 27:46), ceea ce era echivalent cu acel foc.

Jertfa pentru păcat era cea mai sfântă, dar dacă în timpul sacrificării, sânge din ea ar fi stropit veșmântul unui preot sau pe cel ce a dăruit, sângele trebuia să fie spălat, indicând faptul că purta în el un fel de întinare (comparați cu Leviticul 11:25, 28, 35; Numeri 31:23-24) de la păcătos. De aceea stropirea acestui sânge asupra sanctuarului lui Dumnezeu îl contamina, astfel încât avea nevoie să fie curățit în Ziua Ispășirii (Leviticul 16). În altă parte Leviticul interzice aducerea necurăției în contact cu sfințenia lui Dumnezeu (Leviticul 7:20-21). Dar prin îndepărtarea păcatelor de la popor – eliberând pe cel ce aducea jertfa ”pentru păcatul său”, Dumnezeu Își asumă responsabilitatea, purtând greșelile lor prin jertfa sfântă care simboliză pe Domnul Hristos. Sângele bun al lui Hristos îndepărtează păcatele noastre așa după cum sângele nostru elimină deșeurile. Suntem spălați prin sângele Mielului!

Roy Gane

Andrews University

Leave a reply

Your email address will not be published.