Iosua 14

Caleb, un membru al seminției lui Iuda, a cerut Hebronul ca moștenire. Acesta fusese locul în care Avraam, Isaac și Iacov locuiseră pentru un timp cu mulți ani în urmă și era cetatea anachimilor, uriașii care speriaseră atât de mult pe copiii lui Israel când s-au apropiat prima dată de țara Canaanului. Deși Caleb avea 85 de ani era încă sănătos și puternic. Datorită vârstei și experienței el nu a profitat în mod egoist de respectul dat de popor în avantajul propriu. Credința sa a fost aceea care l-a făcut să stea împotriva raportului descurajator al celor zece iscoade. Caleb nu s-a așezat să se bucure de moștenire; în loc de aceasta soldatul viteaz era determinat să dea poporului un exemplu care să onoreze pe Dumnezeu. Astfel el a încurajat semințiile să meargă în credință și să cucerească restul țării în beneficiul poporului Israel și spre lauda lui Dumnezeu.(PP 512, 513).

Adesea pare că așteptarea pentru experimentarea realității viselor amânate este eternă. Dar pentru unșii lui Dumnezeu făgăduințele nu rămân niciodată neîmplinite chiar dacă trebuie să așteptăm timpul hotărât de Dumnezeu.

Willi Edward Hucks II

Secretarul Asociației Pastorale

Conferința Generală

Leave a reply

Your email address will not be published.