Deuteronomul 14

Deoarece copiii lui Israel au fost puși deoparte pentru Domnul, Moise le reamintește, așa o făcuse în Leviticul 11, ce animale le era permis să mănânce și ce animale sunt necurate și  pângăresc. Statutul de puși deoparte și consacrați al copiilor lui Israel trebuia să fin încorporat în întregul stil de viață și  în alegerile pe care le făceau. Deși ”băuturile tari” la care se face referință în acest capitol erau fermentate, nu erau idealul lui Dumnezeu, ci la fel ca sclavia și poligamia erau soluții temporare. Instrucțiunile lui Pavel de a slăvi pe Dumnezeu în toate, chiar și în ceea ce bem (1 Cor. 10:31; 1 Cor. 6:19.20) el ne sfătuiește să renunțăm la tot ceea ce este dăunător pentru organism.

Conceptul celei de ”a doua zecime”-distinctă față de prima zecime care era exclusiv pentru a sprijini pe preoți și leviți- ne arată importanța de a împărți din belșugul nostru cu cei care au mai puțin. Aceasta includea pe cei fără pământ – azi am putea spune cei fără adăpost – pe migranți și pe cei marginalizați, pe cei săraci și pe refugiați. Ellen White ne amintește de obligația noastră față de cei săraci în aceste cuvinte:

”Când se va fi făcut totul pentru ca cei săraci să se ajute singuri, rămân totuşi văduva şi orfanul, cei în vârstă, cei lipsiţi de ajutor şi cei bolnavi, care cer compătimire şi grijă” Divina Vindecare, p. 201 .

Cindy Tutsch

Director Asociat (pensionar)

Ellen G. White Estate

Leave a reply

Your email address will not be published.