1 Samuel 3

Eli n-a dat pe faţă roadele unei adevărate căinţe. El şi-a recunoscut vinovăţia, dar a neglijat să dea la o parte păcatul. An după an a zăbovit Dumnezeu cu judecăţile Lui ce ameninţau să cadă. Multe s-ar fi putut face în decursul acestor ani pentru a îndrepta greşelile trecutului; dar bătrânul preot n-a luat nici o măsură eficientă pentru a înlătura stările rele care întinau Sanctuarul Domnului şi duceau la ruină mii de suflete din Israel. Îndelunga răbdare a Domnului a făcut ca inima lui Hofni şi a lui Fineas să se împietrească şi mai mult şi ei să devină şi mai îndrăzneți în nelegiuirile lor. Eli a făcut cunoscute întregii naţiuni soliile de avertizare şi mustrare aduse asupra casei sale. Prin aceasta, el nădăjduia să contracareze, în oarecare măsură, influenţa cea rea a neglijenţei lui din trecut. Dar avertizările  nu au fost luate în seamă de popor, aşa cum au fost dispreţuite şi de preoţi. Chiar şi popoarele vecine, cărora nu le rămăseseră necunoscute nelegiuirile făţişe care se săvârşeau în Israel, au devenit şi mai cutezătoare în idolatria lor şi în faptele lor nelegiuite. Ele nu aveau nici un simțământ al vinei pentru păcate, cum ar fi trebuit să simtă dacă Israel ar fi rămas credincios… Era timpul ca El să ia măsuri pentru a apăra onoarea Numelui Său.

Ellen G. White

Patriarhi și profeți  p. 582

Leave a reply

Your email address will not be published.